TED video aici: http://www.ted.com/talks/lang/eng/alain_de_botton_a_kinder_gentler_philosophy_of_success.html
Alain de Botton remarca o asa numita Career Anxiety care deriva din urmatoarii factori:
1. Traim intr-o lume plina de znobi
2. Ni se imprima ca in aceasta lume putem realiza orice ne-am dori
3. Perversitatea conceptului de Egalitate care genereaza invidie
4. Meritocratia - care adauga presiune pe cei care nu reusesc
5. Judecarea batjocaritoare a celorlalti
Cateva note pt fiecare:
1. Alain de Betton considera ca snobismul este generat de judecarea unei persoane doar pe baza unei singure caracteristici. De exemplu pe baza cartii de vizite, a profesiei exercitate.
Snobismul este legat de conceptia materialista pe care ar avea-o oamenii dar care i se pare falsa. Oamenii nu au atata nevoie de obiecte ci de "rewardul emotional" pe care acele obiecte il aduc. O persoana care conduce ultimul racnet de Ferrari releva in principal insecuritatea emotionala in care se afla nu bunastarea financiara (sic!).
2. Al doilea factor de stress este promovarea ideii ca putem face orice, ceea ce creaza asteptari personale nerealiste. Insight-ul este ca de fapt nu poti fi successful intr-un domeniu fara sa esuezi in alt domeniu. In librarii au inceput sa coexiste doua tipuri mari de carti: cele care te invata sa faci orice si cele alocate pt oamenii cu low self-esteem(parere proasta despre sine).
3. Egalitatea. Nu poti invidia Regina Marii Britanii pur si simplu fiindca nu te poti raporta la ea. E o persoana prea ciudata, vine dintr-o lume prea diferita pt a te putea compara cu ea. Necazul este ca cu majoritatea persoanelor din jur si mai ales cu colegii de generatie din liceu comparatia nu este doar posibila ci si foarte probabila asa ca oamenii sunt macinati de invidie.
4. Meritocratia genuina nu exista. Lumea e prea complexa pt a putea judeca complet o persoana excluzand norocul si diversele sanse pe care le-a avut sau nu.
Daca in Evul Mediu un om sarac era vazut ca un "un-fortunate" (fara noroc de la Dumnezeu) astazi el este vazut ca un looser(ratat).
Meritocratia ii ridica pe castigatori in slavi dar ii ingroapa pe cei care rateaza. Efectul este rezultatul a 400 de ani de "evolutie" de la conceptul ca altcineva este principalul responsabil al destinului propriu la conceptia ca omul singur este responsabil pentru destinul sau.
5. Frica de failure nu vine atat din pierderea averii sau statutului cat din frica de judecata celorlalti. Instrumentul numarul unu de tortura a ajuns mass-media care este plina de descrieri picante alte ratarii celorlalti, locul principal de batjocara a celorlalti.
Ce sanse am avea sa scapam de o parte din aceasta presiune sociala:
1. Primul instrument, dezvoltat acum 2000 de ani este Tragedia - arta care este devotata sa urmareasca cum oamenii esueaza (si pe care ii compatimim nu batjocorim - vezi Othelo sau Hamlet).
2. A doua mare metoda ar fi disocierea personala intre valoriile proprii si valorile induse de ceilalti. E inevitabil ca de mic mostenim/asimilam valorile parintilor, mediului, ale marketingului si publicitatii moderne dar la un moment dat este nevoie de a ne retrage si a disocia intre lucrurile pe care ni le dorim din nevoie proprie si intre lucrurile pe care le dorim fiindca toata lumea le doreste si care ne acutizeaza stresul (vezi masini bengoase; case de lux; excursii exotice etc).
2 comentarii:
un blog interesant am citit cateva articole foarte bune
Mi-a placut mult articolul DVS. Multumesc!
Trimiteți un comentariu