The Blue Kite

A inceput ca un film de propaganda maoista de anii 50...dar treptat realizezi ca este un fir care se tese. O impletitura de oameni simpli, adevarati peste care tavaleste istoria.

La final parca aveam o noua vizune asupra Chinei de azi. O realizare ca suntem incapabili cu ochii occidentali sa intelegem cum istoria s-a impregnat in mintile, obiceiurile si caracterele copiilor celor care au trait experimenele ideologicee comuniste de la mijlocul secolului XX.

Tin sa cred ca Zmeul Albastru a fost personajul principal din film, singurul lucru frumos si luminos care a razbatut din aceasta poezie trista. Poate are multiple semnificatii imaginea lui dar sincer nu cred ca are rost sa cautam explicatii profunde...ramane un sentiment la final ca zmeul acela semnifica ceva aparte, dincolo de mizeria unor oameni care ucid si distrug destine din considerente ideologice.

Pt mine unul, zmeul indeamna la mers pe o pajiste si inaltat...daca se opreste intr-un pom, prefer sa il dau jos, nu sa renunt si sa fac altul asa cum se intampla in film.

So, let's fly our kits!

PS: cred ca e un film care merita sa fie vazut.

Un veac de singuratate...

E o poveste proiectata in vartejurile unei tiribombe de circ... O rotire obsedanta de vieti si morti intr-un timp cataclismic strivit de singuratate...
Dincolo de pagini este o arta primara de povestitor, o curgere de fluviu care te imbiba cu o lume in care realitatea se impleteste cu supranaturalul.
E o carte de luat pe o insula pustie; de digerat; de recitit dupa ce ultima fraza a fost terminata.

My Blueberry Nights (2007)

Not so much to tell about this movie though... Oare cel mai bun film pt Wong Kar Wai o sa ramana "In the mood for love"?!

Din Blueberry nights am ramas cu gustul placintei peste care se topeste inghetata si cu primele minute ale filmului care promiteau. Nu a fost sa fie din pacata; poate din cauza actorilor care nu au jucat prea bine (ca sa nu zic prost), poate din cauza povestei care parca era un aluat din care se tragea din toate laturile pt a se mari. Muzica superba totusi in anumite momente iar la final pe generic, ca o semnatura, sound track-ul de la In the mood... Maybe the next one...

Life like a game

Testarea este poate locul unde am avut ocazia sa invat cel mai mult despre oameni. Mediul e prielnic fiindca jobul este soft, munca de zi cu zi este usoara; stresul in general lipseste; salariile sunt peste medie daca te descurci bine; oamenii sunt tineri si open- minded; comunicarea e directa si foarte facila; fun cat cuprinde. Pt mine pur si simplu este un laborator pt suflet si minte. Oamenii nu se considera genii (ca doar sunt testeri – social meaning – munca de jos); majoritatea nu se gandesc ca o sa ramana mult – deci sunt liberi (totusi mai nimeni nu pleaca fiindca le place atmosfera); toti sunt prieteni deoarece competitia este limitata si descurajata in favoarea team workului.Intr-un mediu ca asta ai cele mai mari sanse sa te dezvolti fiindca e un mediu lipsit de frici, griji majore sau limitari (testarea e de asemeni o profesie foarte noua – iar procedurile rigide, globale, slava Domnului, inca nu s-au inventat). Munca se face in general urmand experienta leadului si a celorlati testari mai experimentati.

Eu, ca aproape toti ceilalti am ajuns din intamplare (dat afara de la un job nepotrivit). Ma gandeam ca o sa fie un job intermediar unde sa am ocazia de a castiga pe termen scurt mai mult decat puteam sa o fac oriunde altdundeva cu experienta (zero) si cunostintele mele. Incet, incet a inceput sa imi placa. Era provocator si de fapt era un joc pe care incepeam sa il joc. Jocul de-a testerul. (Probabil nu realizam cat de mult inca ne cautam jucariile. Suntem prea speriati de grijile adulte ca sa mai realizam ca de fapt viata este doar un joc. Unii o joaca adversarial, altii cooperative; unii abandoneaza usor, altii insista in dead-enduri; unii vor statistici impunatoare la finalul nivelului (case, masini, femei), altii vor doar fun si distractie. Singura diferenta este ca in viata reala nu ai SAVE :).So, pe zi ce trecea invatam lucruri noi, capatam libertate (inclusiv financiara), deschideam ochii sa ma pot minuna de cat de bine e. Imi faceam “munca” temeinic, ca o tema la matematica. In fata mea am avut leaderi incantatori si in cateva saptamani stiam ce voiam. Intr-un an cel mai bun tester si in doi cel mai bun lead tester. Restul a fost doar un joc – cel mai interesant, distractiv si satisfacator joc pe care l-am jucat vreodata.

Acum stau in Shanghai uitandu-ma la zgarie nori. Scriu la fereasta apartamentului chic inchiriat de firma pentru mine si Iulia. Am fost identificat ca “top expert” in aria mea si simt ca de fapt nici nu realizeaza cei de aici cat de bun sunt de fapt :).

25 Ianuarie 2007
Shanghai, China