Prea repede trecem pe langa lucruri. Blogul acesta este nascut din dorinta de a arunca la loc sigur niste ganduri din trenul care ma duce din loc in loc...Da, imi este frica ca s-ar putea sa uit, iar unele vorbe de demult s-ar putea sa ma ajute sa imi gasesc urmatoarea statie.


19 februarie 2007

Life like a game


Testarea este poate locul unde am avut ocazia sa invat cel mai mult despre oameni. Mediul e prielnic fiindca jobul este soft, munca de zi cu zi este usoara; stresul in general lipseste; salariile sunt peste medie daca te descurci bine; oamenii sunt tineri si open- minded; comunicarea e directa si foarte facila; fun cat cuprinde. Pt mine pur si simplu este un laborator pt suflet si minte. Oamenii nu se considera genii (ca doar sunt testeri – social meaning – munca de jos); majoritatea nu se gandesc ca o sa ramana mult – deci sunt liberi (totusi mai nimeni nu pleaca fiindca le place atmosfera); toti sunt prieteni deoarece competitia este limitata si descurajata in favoarea team workului.Intr-un mediu ca asta ai cele mai mari sanse sa te dezvolti fiindca e un mediu lipsit de frici, griji majore sau limitari (testarea e de asemeni o profesie foarte noua – iar procedurile rigide, globale, slava Domnului, inca nu s-au inventat). Munca se face in general urmand experienta leadului si a celorlati testari mai experimentati.

Eu, ca aproape toti ceilalti am ajuns din intamplare (dat afara de la un job nepotrivit). Ma gandeam ca o sa fie un job intermediar unde sa am ocazia de a castiga pe termen scurt mai mult decat puteam sa o fac oriunde altdundeva cu experienta (zero) si cunostintele mele. Incet, incet a inceput sa imi placa. Era provocator si de fapt era un joc pe care incepeam sa il joc. Jocul de-a testerul. (Probabil nu realizam cat de mult inca ne cautam jucariile. Suntem prea speriati de grijile adulte ca sa mai realizam ca de fapt viata este doar un joc. Unii o joaca adversarial, altii cooperative; unii abandoneaza usor, altii insista in dead-enduri; unii vor statistici impunatoare la finalul nivelului (case, masini, femei), altii vor doar fun si distractie. Singura diferenta este ca in viata reala nu ai SAVE :).So, pe zi ce trecea invatam lucruri noi, capatam libertate (inclusiv financiara), deschideam ochii sa ma pot minuna de cat de bine e. Imi faceam “munca” temeinic, ca o tema la matematica. In fata mea am avut leaderi incantatori si in cateva saptamani stiam ce voiam. Intr-un an cel mai bun tester si in doi cel mai bun lead tester. Restul a fost doar un joc – cel mai interesant, distractiv si satisfacator joc pe care l-am jucat vreodata.

Acum stau in Shanghai uitandu-ma la zgarie nori. Scriu la fereasta apartamentului chic inchiriat de firma pentru mine si Iulia. Am fost identificat ca “top expert” in aria mea si simt ca de fapt nici nu realizeaza cei de aici cat de bun sunt de fapt :).

25 Ianuarie 2007
Shanghai, China

Niciun comentariu: