Din Blueberry nights am ramas cu gustul placintei peste care se topeste inghetata si cu primele minute ale filmului care promiteau. Nu a fost sa fie din pacata; poate din cauza actorilor care nu au jucat prea bine (ca sa nu zic prost), poate din cauza povestei care parca era un aluat din care se tragea din toate laturile pt a se mari. Muzica superba totusi in anumite momente iar la final pe generic, ca o semnatura, sound track-ul de la In the mood... Maybe the next one...
Prea repede trecem pe langa lucruri. Blogul acesta este nascut din dorinta de a arunca la loc sigur niste ganduri din trenul care ma duce din loc in loc...Da, imi este frica ca s-ar putea sa uit, iar unele vorbe de demult s-ar putea sa ma ajute sa imi gasesc urmatoarea statie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu